Cineva spunea că în viaţă o să le ai pe toate. Doar că nu în acelaşi timp. De ce ? Bun, nu zic să ai tot ce vrei în acelaşi timp, toată viaţa ta, dar măcar un moment sau câteva momente, în care să le ai pe toate, să nu mai vrei nimic. Sau măcar să simţi asta. De fapt, poate că aici e şmecheria: să ajungi să poţi să diferenţiezi lucrurile de care ai nevoie şi pe care le ai, de lucrurile pe care doar le vrei, aşadar, la care poţi să renunţi şi să te simţi împlinit. Un pic imposibil.

Omul, se pare, e construit ca să nu fie niciodată mulţumit cu ce are şi să vrea mereu mai mult. Ceea ce nu e neapărat rău, dacă nu duce la o stare de continuă nemulţumire. Dacă, dimpotrivă, îl impulsionează şi îl ambiţionează, atunci e numai bine. Dar din când în când, e bine totuşi să te „opreşti” să vezi (şi să apreciezi, eventual) ce ai. Să te simţi împlinit, ca apoi să o iei de la capăt. Şi la următoarea oprire, să te simţi şi mai … împlinit.

La fiecare exam…

Notă

La fiecare examen, indiferent ca e vorba de BAC sau admiterea la liceu, se intampla ceva si toata lumea vuieste.

Acum a fost proba la romana. Toti (si sigur ati vazut pe Facebook) de-a opta comenteaza despre „predicativa sau subiectiva?” Ma rog, ca oamenii au mai gresit la examene, nu e nimic nou. Ceea ce e socant e ca Dindelegan, membra a Academiei Romane, sustine ca  „Propozitia „ceea ce ma jeneaza” la nivelul clasei a 8-a este subiectiva.Pentru ca propozitia sa fie predicativa trebuie citita cu un accent special.” Serios ? Din cate stiu eu, notiunile sunt la fel indiferent de clasa in care se afla elevul. Nici la chimie, nu ti se preda intr-a opta ca formula apei e altfel si intr-a doispea, ca de fapt e H2O.Si de unde e asta cu „intonatia” ? Eu n-am analizat niciodata o propozitie dupa intonatie. (si am facut si eu gramatica) Sii, cum poate aceeasi propozitie sa fie si subiectiva si predicativa ? De ce nu e si atributiva, completiva directa, finala … ?

Intotdeauna, la romana au fost numai ambiguitati. Ma asteptam ca macar un om din domeniu sa aiba notiunile clare si sa explice exact cerinta si rezolvarea. Dar oricum, mereu au fost probleme la examene si  a devenit o traditie. Astept ce-o sa fie la anul. De fapt, abia astept.

„Oare unde” se gândi R…

Citat

„Oare unde” se gândi Raskolnikov, mergând mai departe, unde am citit că un condamnat la moarte, cu o oră înaintea execuţiei, spune sau se gândeşte că ar prefera să trăiască undeva la înălţime, pe o stâncă, pe o platformă atât de îngustă, încât abia să ai unde să pui piciorul, iar în jur numai prăpăstii, oceanul, întunericul veşnic, singurătate eternă şi furtună veşnică, decât să moară! Numai să trăieşti, să trăieşti, să trăieşti! Oricum ai trăi, numai să trăieşti!… Uite ce adevăr! Doamne, ce adevăr! Ticălos mai e omul! Şi ticălos e şi cel care îl numeşte pentru asta ticălos!”

Oare ? Acum depinde evident de percepţia fiecăruia asupra vieţii, dar în faţa unei vieţi … de singurătate, în mijlocul pustiului (şi ştiu că nu trebuie luate cuvintele neapărat mot-a-mot, dar totuşi), parcă aş prefera lipsa ei. De ce să trăieşti o viaţă în care nu poţi socializa, nu te poţi deplasa, nu poţi să faci nimic, doar să exişti ? Şi de când o existenţă anostă se poate numi viaţă ? (ok, poate e un pic prea filozofic) În viziunea mea, a exista nu e nici pe departe sinonim cu a trăi. 

See, once in a while, once in a blue moon, people will surprise you, and once in a while people may even take your breath away.

Şi dacă eşti surprins exact de persoanele care nu te-au interesat niciodată, cărora nu le-ai acordat încrederea meritată ? (de fapt, încrederea trebuie câştigată, nu acordată din prima, sau cel puţin aşa văd eu lucrurile) Păi, îţi pare rău. Că nu ai investit mai mult de la început în relaţia cu persoana respectivă. Că te-ai înşelat. Dar poţi să rezolvi asta, nu e ca şi cum ar fi sfâşitul lumii, nici cea mai mare sau singura greşeală pe care ai facut-o / o vei face.

Există şi situaţia opusă. Când persoanele în care ai încredere (şi de multe ori, încrederea cea mai mare) te dezamăgesc. Atunci să vezi părere de rău. Şi repulsie, dezamăgire, indignare şi ce mai vreţi voi. Asta chiar că doare mai mult şi te face să te îndoieşti de prietenii tăi (sentiment care trece repede, că doar dacă te-a dezamăgit unul, nu înseamnă că o vor face toţi). Dar, tre’ să treci şi prin asta. Îţi dai seama cum e omul şi e mai bine să se întâmple acum – drame adolescentine – decât mai încolo, când poate că repercusiunile vor fi mai grave. Teoria mea e că (şi nu cred că e numai a mea) cine te-a dezamăgit o dată o va mai face şi altădată. De ce să rişti ? Mai bine elimini persoana respectivă din viaţa ta şi gata. E adevărat, poate că unele mai merită şi a doua şansă, dar cum le diferenţiezi ? Şi tot teoria mea e că cine nu-ţi mai e prieten din diverse motive, nu ţi-a fost niciodată prieten. Deci nicio pierdere.

Şi mai sunt şi persoanele în care ai încredere, la care ţii şi care nu numai că nu te dezamăgesc, dar te surprind plăcut în mod constant. Mai rare, ce-i drept, dar cred că fiecare cunoaşte câteva. Chestia asta cu „take your breath away” trebuie să fie mutuală într-o relaţie. Nu el sau ea să fie mereu drăguţ/draguţă şi tu să te porţi ca ultimul mojic, pe sistemul „alţii mie da, dar eu de ce?”. Şi cazurile astea sunt frecvente. Prea.

Ministrii nostr…

Notă

Ministrii nostri ai educatiei, cati au fost ei pana acum (si pana termin liceul, in mod sigur se vor mai adauga cativa) se lupta din rasputeri sa faca BAC-ul cat mai usor, ba chiar am auzit varianta desfintarii lui. Serios ? De ce ? Chiar o sa ne fie mai bine daca o sa avem o promotie intreaga cu Bacalaureatul luat ? Bine, e adevarat ca politicienii nostri nu se spetesc pentru binele nostru sau al tarii, dar totusi.. Nu toata lumea trebuie sa aiba BAC-ul dat si luat (ca sa nu mai vorbim ca unii nici nu ar trebui sa ajunga in clasa a 12a daca e sa ne luam dupa capacitatile lor) si cu atat mai putin nu poate fi vorba de o generatie intreaga de fosti liceeni cu facultatea terminata (indiferent daca vorbim despre cea din Bucuresti sau cea de la Casa de cultura din Buzau). 

Tara asta, sau o tara in general, are nevoie si de muncitori, strungari, zidari si mai stiu eu ce. Cineva trebuie sa iti repare masina (in cazul in care nu te pricepi si ca fata ce sunt si mai ales filoloaga, recunosc c-as avea nevoie de cineva pentru chestia asta), de cineva care sa iti pun gresia, faianta, geamurile.. Ati prins ideea. O sa fie plin de asa-zisi intelectuali, unii cu 2, 3 facultati – de ce nu ? (cat mai multe, cat cuprinde), toti cu pretentii de oameni culti. Sa nu se inteleaga ca generalizez, dar hai sa fim sinceri : cine se duce la o facultate privata aici, nu se duce de bun ce e. 

Masterul deja a devenit o chestie asa, superficiala. Toata lumea, dar absolut toata lumea care termina o facultate se inscrie la masterat (daca nu il are deja) pentru ca normal, o facultate de 3 ani nu mai e ce era odata (nu vreau sa par ca iau in deradere facultatea, nici vorba, doar ca fata de ce faceau ai nostri acum 20, 30 de ani, facultatea de azi nu se compara. in afara de medicina si drept). De ce trebuie sa aiba toata lumea master in ceva ? In curand o sa avem toti doctorat in toate. Ca de ce nu ? Sa publicam o lucrare de  70 de pagini, de doctorat. Cam ca Eliade cu teza lui despre yoga (despre care nici examinatorul lui nu stia prea multe). Diferenta e ca Eliade a fost o somitate si ca evident pe vremea aceea nu multi visau la studii post universitare. Dar cine stie ? La Dimitrie Cantemir (si asta e deranjant la pseudo facultatile astea, ca folosesc numele unor personaje ilustre) poti avea si studii post doctorale. Come to the dark side – we have diplomas. 

Dar revenind la maretul examen al maturitatii, caci momentan asta ma intereseaza, tinand cont ca mai e un an si ca surprize, surprize, nu se stie nimic sigur despre el. Ca sa vezi ce necunoscuta. Teoretic, se discuta o lege, dar eu nu prind niciodata vreo stire despre ea la televizor si ceea ce am auzit sunt informatii destul de vagi si neconfirmate. Ca se va simplifica, sau dimpotriva, sa dam ceva mai greu, ca avem valoare… Pana la urma, e corect – suntem egali in drepturi, nu in altceva. Daca unii pot mai mult, foarte bine, sa se demonstreze si vada (banuiesc ca o sa scrie pe diploma). Dar eu (si banuiesc ca nu sunt singura) vreau sa stiu sigur, eu vara asta nu dorm, eu invat pentru BAC ( fata ce rade inserata aici ). Daca as sti la ce (iarasi glumita). 

(Serios ca de data viitoare scriu cu diacritice)