„Oare unde” se gândi R…

„Oare unde” se gândi Raskolnikov, mergând mai departe, unde am citit că un condamnat la moarte, cu o oră înaintea execuţiei, spune sau se gândeşte că ar prefera să trăiască undeva la înălţime, pe o stâncă, pe o platformă atât de îngustă, încât abia să ai unde să pui piciorul, iar în jur numai prăpăstii, oceanul, întunericul veşnic, singurătate eternă şi furtună veşnică, decât să moară! Numai să trăieşti, să trăieşti, să trăieşti! Oricum ai trăi, numai să trăieşti!… Uite ce adevăr! Doamne, ce adevăr! Ticălos mai e omul! Şi ticălos e şi cel care îl numeşte pentru asta ticălos!”

Oare ? Acum depinde evident de percepţia fiecăruia asupra vieţii, dar în faţa unei vieţi … de singurătate, în mijlocul pustiului (şi ştiu că nu trebuie luate cuvintele neapărat mot-a-mot, dar totuşi), parcă aş prefera lipsa ei. De ce să trăieşti o viaţă în care nu poţi socializa, nu te poţi deplasa, nu poţi să faci nimic, doar să exişti ? Şi de când o existenţă anostă se poate numi viaţă ? (ok, poate e un pic prea filozofic) În viziunea mea, a exista nu e nici pe departe sinonim cu a trăi. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s