Ca de obicei in…

Notă

Ca de obicei in perioada asta, toată lumea se agită pe Facebook că e ultima zi de vară, „Fuck you September” şi alte chestii de genul. Mă gândeam să apelez şi eu la clişeele mele, să pun o melodie a celebrei trupe Amaral – „No quedan días de verano”, la care nimeni nu ar da like (că tot am început să sufăr de o obsesie de genul), sau aproape nimeni cu excepţia unor oameni care au mai stat prin Spania ori au mai trecut pe acolo ocazional.

În orice caz. Care e problema terminării verii ? Dada, reîntoarcerea la şcoală, lipsa de chef de şcoală şi de tot ce presupune asta … şi lista continuă în funcţie de vârsta fiecăruia. Şi profesie, căci, exceptând situaţia în care eşti un profesor, deci în sistem, faptul că e ultima zi de august, nu te afectează prea tare, căci oricum mai mult de două săptămâni de concediu n-ai avut în vara asta. Şi de fapt, pe noi toţi ne afectează aşa, moral, că doar mai e o săptămână de vacanţă. (da, nu e mult, dar decât deloc?)

Ne inţeleg pe noi (dacă e corectă exprimarea asta şi sunt sigură că nu e, sau mă rog, sună destul de aiurea), ăştia de-a 12a, avem motive să ne îngrijorăm. Dar cum am zis, n-a murit nimeni intr-a doişpea. Şi o să supravieţuim şi noi. Oricum, eu aşteptam intr-un fel să se termine vara asta, a fost destul de neproductivă, n-am avut chef să citesc toate cărţile pe care am vrut să le citesc, să mă uit la filmele la care mi-am propus să mă uit şi nici măcar n-am avut inspiraţia necesară scrierii unei postări mai bune. Dar , până la urmă, a fost ultima vară de leneveală şi n-ar trebui să-mi pară (foarte) rău pentru asta. Leneveală şi relaxare. La anul, mai vedem noi.

În altă ordine de idei, n-ar trebui să ne plângem de ortografia limbii române. Nişte diacritice, cratime pe acolo, virgule dacă ştii să le foloseşti corect şi cam atât. (la modul super simplificat). Din fericire, n-avem atâtea semne grafice, accente, umlaut şi alte cele. Deşi chestia asta cu diacriticele e puţin stresantă, cel puţin pentru mine. Şi şi mai naşpa e când ai nevoie de accente şi diacritice. Mă dă peste cap.

(ah, terminarea verii mă face să mă gândesc la marile mele probleme – schimbatul imaginii de pe desktop şi a ăsteia de pe blog :)) )

Nu imi vine sa …

Notă

Nu imi vine sa cred ca mai e un piic, putintel de tot si se termina vacanta asta. Nici n-a inceput! Sau, ma rog, ea a inceput, si inca de ceva vreme, dar intelegeti voi. Marea, imensa problema e ca e ultima vacanta adevarata, ultima vacanta de liceu – ceea ce suna deprimant – pana incepe anul de care intr-o masura mai mare sau mai mica, ne temem cu totii. Ceea ce suna si mai deprimant. 

Si iar am senzatia de lipsa de timp, de „vreau sa fac totul, orice in cat mai putin timp”. Si evident ca nu se poate. Ceea ce ma streseaza si mai tare. In fine. Nimeni n-are chef sa citeasca despre cat de stresat e altcineva, in conditiile in care fiecare le-avem pe-ale noastre. 

Sa ne linistim, deci. Mai sunt totusi trei saptamani (ceea ce pana la urma, e ceva), afara inca e cald… cititi, relaxati-va, uitati-va la filme, ce vreti voi si din toamna, invatat intens. (recunosc, asta a sunat putin patetic. dar aia e.) Si trecem noi si peste asta. Pana la urma, n-a murit nimeni intr-a doispea. Si n-o sa fim noi primii.