N-am mai scris de mult. Tipic mie. Şi pe wordpress şi pe blogspot mai zac alte bloguri create anterior de mine. Şi abandonate după maximum 5 luni. Speram ca ăsta să nu fie şi „destinul” (deşi e un cuvânt cam mare) acestuia. Şi nu o să fie. „… I get my own way in the end” (am hotărât totuşi să schimb – ieşise „mz own waz”, era drăguţ, suna a ceva ce ar fi zis o pisică… în fine) Revenind. Cum ziceam, la final lucrurile îmi ies aşa cum vreau, mi-am propus să nu abandonez blogul ăsta şi n-am s-o fac, chiar dacă o să scriu doar articole stupide (ca ăsta de faţă, spre exemplu) până când o să-mi vină nişte idei mai… bune.

De fapt, există o chestie pe care voiam să o comentez de săptămâna trecută: miercuri, în cadrul Ateneului, a fost invitat Răzvan Theodorescu. Nu voi vorbi despre conferinţa în sine, care a fost mai mult decât fascinantă (şi vorba prietenei mele, m-am simţit bine că ştiam unele lucruri despre care vorbea şi nu mă uitam ca mâţa în calendar la dumnealui, fără să înţeleg ce zicea). 

Spre deosebire de alţii, aduşi de profesori ca să înveţe ceva, dar care clar veniseră doar ca să piardă ora. Ok, eşti mai mic, nu poţi să stai locului, vrei să vorbeşti mereu, considerând că ai ceva mai important de zis decât persoana respectivă (nu că noi, ăştia mai mari, suntem mereu un model de urmat, dar, ne mai liniştim cu timpul) dar măcar, fă un efort amărât şi timp de o ora şi jumătate, stai locului şi prefă-te interesat. Stai liniştit. Bine, ideal ar fi să şi asculţi că nu ştii niciodată ce poate ajunge să te intereseze. Dar nu. Cei din faţa mea, precum şi cei din spatele meu, erau mult mai preocupaţi de temele lor, de Facebook şi alte aplicatii de pe mobil, de glumiţele lor şi aşa mai departe. Ca să nu mai vorbim de faptul că mulţi dintre ei habar n-aveau pe cine veniseră să vadă. Dar dacă e în timpul orelor, de ce nu? Mi s-a părut o mare lipsă de respect şi de bun simţ, educaţie şi alte cele, atât faţă de persoana care vorbea cât şi faţă de cei care veniseră să o asculte. Aşa că mi-am permis, fiind mai mare, să le arunc priviri încruntate şi, surprinzător, unele au avut efectul scontat. Nu pentru mult timp, însă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s