Adevărul te face liber.

Dacă aş fi în generală, probabil că aş începe prin a scrie definiţia adevărului: „1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate.” Dar nu, nu mai sunt în generală, mă pregătesc de admitere, iar asta este (sau ar fi trebuit să fie) una din temele mele de vacanţă. Deci nu pot să încep aşa, cum vreau. 

În ipoteză ar trebui să „expun ideea şi să îmi exprim punctul de vedere, poziţia faţă de idee”. Doar că acum nu sunt în stare să leg două fraze coerente, cu atât mai puţin să scriu un eseu argumentativ pe o temă atât de pompoasă. Măcar o să încerc. 

Adevărul… adevărul este una din principalele valori umane, conform părerii unei categorii de oameni. Şi cum lucrurile nu sunt niciodată văzute doar într-un singur fel, există şi persoane care… care preferă să ascundă adevărul – sau să se ascundă de el. Eu? Momentan sunt undeva la mijloc. Poate că la sfârşitul postării o să-mi dau seama care e poziţia mea. 

(Hm, hai că nu e chiar atât de rău. N-o să scriu aşa în temă, dar e un început. Şi un schelet după care o să-mi scriu „adevăratul” eseu.)

Adevărul e uneori atât de greu de spus. Cred că fac parte din categoria oamenilor care, măcar uneori, preferă o minciună frumoasă în locul unui adevăr dureros. Poate că nu e cea mia bună cale şi sigur nu e, dar pare mai bine. De fapt, nu mai bine, mai simplu. Nici să ne îngropăm într-o mare de minciuni, dar dacă se întâmplă ca adevărul să nu fie neapărat necesar, mai bine o minciunică. 

Sau… poate că prefer să mi se spună adevărul. Decât să fac ceva greşit, de care aş fi putut să fiu avertizată, sau să fiu penibilă, mai bine să-mi spună cineva înainte. Parcă e mai  ok să „suferi” un pic pe moment, decât să „tragi” toată viaţa cu tine consecinţele. Momentan nu-mi vin în minte decât exemple puerile, de genul „nu-ţi lua rochia asta că vine ca naiba pe tine”. Dar e şi ăsta un exemplu. Desigur, nu la genul ăsta de adevăr ar trebui să se refere postarea asta. 

Te face adevărul liber? Da. Gândeşte-te că, atunci când minţi, trebuie să ţii minte minciuna şi tot ce decurge din ea. Poate nu pare un impediment atât de mare, dar poţi să te dai singur(ă) de gol dacă nu ai o memorie bună. Şi până la urmă, memoria nu pentru asta e. Mai bine spui adevărul şi ai scăpat. 

(Ultimul paragraf a sunat foarte… ciudat. Şi prost. Nu aşa îl concepusem, dar e sfârşit de vacanţă şi creierul meu e încă în concediu.)

În concluzie, sunt „de partea adevărului”, deşi nu-mi place tot timpul să-l aud. O minciunică strecurată pe ici pe colo nu strică. 

(Poate că nu e chiar scheletul pe care îl aveam în minte, dar măcar ştiu unde mă situez.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s