Cineva spunea că în viaţă o să le ai pe toate. Doar că nu în acelaşi timp. De ce ? Bun, nu zic să ai tot ce vrei în acelaşi timp, toată viaţa ta, dar măcar un moment sau câteva momente, în care să le ai pe toate, să nu mai vrei nimic. Sau măcar să simţi asta. De fapt, poate că aici e şmecheria: să ajungi să poţi să diferenţiezi lucrurile de care ai nevoie şi pe care le ai, de lucrurile pe care doar le vrei, aşadar, la care poţi să renunţi şi să te simţi împlinit. Un pic imposibil.

Omul, se pare, e construit ca să nu fie niciodată mulţumit cu ce are şi să vrea mereu mai mult. Ceea ce nu e neapărat rău, dacă nu duce la o stare de continuă nemulţumire. Dacă, dimpotrivă, îl impulsionează şi îl ambiţionează, atunci e numai bine. Dar din când în când, e bine totuşi să te „opreşti” să vezi (şi să apreciezi, eventual) ce ai. Să te simţi împlinit, ca apoi să o iei de la capăt. Şi la următoarea oprire, să te simţi şi mai … împlinit.